PATRIMONIU DE MEDIU

 

Relief și geologie

 

Principalele categorii de relief din teritoriul GAL Valea Bășeului de Sus sunt reprezentate de forme structurale, sculpturale şi de acumulare.

- Relieful structural este generat în principal de alcătuirea şi structura geologică, fiind reprezentat prin platouri structurale

- Relieful sculptural este constituit din interfluvii sculpturale şi versanţi.

- Relieful de acumulare este reprezentat prin lunci şi terase.

Luncile au lăţimi variabile: 4 – 7 km pentru Prut, 0,2 – 2,5 km pentru Jijia, şi sunt alcătuite din depozite aluviale şi aluvio – coluvio – proluviale, cu grosimi de 3 – 20m, mai nisipoase în bază, cu lentile de prundişuri şi argile nisipoase spre suprafaţă. Cele mai dezvoltate din regiune sunt şesurile Prutului, Jijiei, Miletinului. Cu toată omogenitatea morfologică a Câmpiei Moldovei, în cuprinsul teritoriului GAL Valea Bășeului de Sus se poate delimita subdiviziunea numită Culoarul Prutului.

HIDROGRAFIA

Apele subterane din cadrul judeţului Botoșani sunt de două categorii: captive (sau de adâncime) şi libere.

A. Apele subterane captive au caracter ascensional sau chiar artezian şi sunt puternic mineralizate, fiind interceptate prin foraje la diferite adâncimi, în depozite siluriene, badeniene, sarmaţiene.

B. Apele subterane libere includ strate acvifere fără presiune, și sunt cantonate în depozitele secţionate de văi, puternic influenţate de precipitaţii. Sunt ape cu debite relativ reduse (0 – 3l/s), cu variaţii mari ale nivelului hidrostatic, bogate în săruri solubile, fiind în general nepotabile sau la limita potabilităţii. Cele care spală argile şi marne sarmaţiene se încarcă şi mai mult în săruri, dând ape minerale, unele cu proprietăţi curative

Apele de suprafaţă din cadrul teritoriului sunt reprezentate prin râuri şi lacuri.

- Râurile fac parte bazinul hidrografic- Prut. Cele mai importante cursuri, aşa cum se succed de la est la vest sunt: Prutul, Jijia, Miletinul.

Teritoriul GAL Valea Bașeului de Sus este limitat la extremitatea estică de râul Prut, având afluenţii principali râul Başeu, cu care confluează în zona localităţii Ştefăneşti, şi râul Jijia cu care confluează în judeţul Iaşi. La rândul său, râul Jijia are ca afluenţi râurile Sitna şi Miletin.

Bazinul râului Prut ocupă 88% din suprafaţa judeţului, iar 12% este ocupat de bazinul râului Siret, situat în partea vestică a judeţului. Repartiţia pe bazine hidrografice se prezintă astfel: B.H. Prut – 4382 km2, B.H. Siret – 603 km2. Lungimea reţelei hidrografice codificate este 2054 km. Cursurile de apă mici din judeţ au debite variabile în sezonul primăvară-vară.

Râul Jijia este afluentul Prutului cu dimensiunile morfometrice cele mai mari, însă debitele sale medii sunt reduse (4,8m3/s) din cauza scurgerii zonale sărace. Izvorăşte de pe teritoriul Ucrainei de la altitudinea de 410 m. După un curs de cca. 4 km pătrunde pe teritoriul ţării noastre, unde până la Dorohoi are pante medii de 10m/km. În aval scade sub 1m/km şi chiar sub 0,3m/km. Până la confluenţa sa cu Miletinul, Jijia primeşte un afluent consecvent din dreapta, pe Aluza, iar dinspre interfluviul îngust al Jijiei cu Prutul afluenţi mici, obsecvenţi (Glăvaneşti, Cracalia, Epureni, Harbarău, Sbanţ, Pop şi Frasin. Bazinul hidrografic al râului Jijia se caracterizează prin frecvente şi accentuate variaţii de nivel şi debite ce dau naştere la viituri şi inundaţii în tot bazinul. Apele mari se produc în general în intervalul martie – iunie, când se transportă cca. 70% din stocul anual.

Râul Miletin izvorăşte din culmea Siretului superior de la altitudinea de 323m. Cel mai important afluent venit dinspre Dealul Mare este Scânteia. De aici, râul Miletin devine un curs subsecvent de podiş şi primeşte afluenţi mai ales din stânga cum sunt : Pârâul lui Vasile şi Recea.

Densitatea reţelei hidrografice permanente este de 0,5 km/km2, iar a celei temporare de 1,0 km/km2, deci o densitate totală de 1,5 km/km2. Analiza debitelor medii multianuale evidenţiază faptul că cele mai bogate în ape sunt Jijia are debite medii de 2,1 m3/s, deci rezerve de apă mult mai reduse.

O altă formă de producere a scurgerii maxime o constituie viiturile, ca urmare a ploilor torenţiale de vară.

Râul Bașeu, cel ce dă numele prezentului teritoriu GAL, este un curs de apă, afluent al râului Prut. Bașeul izvorăște în comuna Cristinești, trece prin comuna Hudești și se varsă în râul Prut în apropiere de comuna Ștefănești. Pe teritoriul comunei Hudești sunt realizate iazurile Bașeu (Velnița în trecut), Axânte și Cal Alb care sînt bogate în pește. Pe timp ploios iese din albie inundînd șesul din lungul cursului său și provocînd pagube economiei agricole a comunei.

Lacurile

Pe teritoriul judeţului Botoşani există cca. 150 lacuri, în mare parte folosinţe piscicole, dar şi surse de alimentare cu apă în scop potabil pentru un număr important de localităţi.  Parte din aceste lacuri sunt colmatate, depunerile în cuveta lacului fiind în unele cazuri, excesiv de mari. Din totalul acumulărilor studiate, acumularea Stânca se încadrează în clasa a II-a de calitate, restul fiind situate în clasa a III-a şi a IV-a.

- Lacurile completează reţeaua hidrografică a teritoriului, marea majoritate fiind artificiale, create prin bararea văilor. Cele mai numeroase se întâlnesc în zona câmpiei colinare, constituind o caracteristică atât prin număr cât şi prin dispunerea lor “în salbă”.

Cele mai importante lacuri de pe teritoriul GAL sunt: acumulările Cal Alb, Negreni, Hăneşti pe râul Başeu şi  Mileanca pe râul Podriga. Aceste areale acvatice constituie habitate pentru numeroase specii avifaunistice, multe dintre ele de interes comunitar, care au constituit motivaţia propunerii lor ca situri Natura 2000.

- Habitate de stâncării. Recifele calcaroase de vârsta bugloviană ce apăreau sub forma de stânci în valea Prutului, erau vizibile la  Ripiceni şi Ştefăneşti. După construcţia barajului de la  Stânca Costeşti, ele rămân parţial vizibile la Ripiceni.

 

Iazurile de pe văile Ibănesei – Başeului – Podrigăii

Iazurile de pe valea Ibănesei pot fi accesate de pe drumul judeţean 298 de la Cordăreni către Vorniceni, existând un drum pietruit până la ferma piscicolă, de aici – în anotimpul ploios – se poate ajunge numai pe jos. Se poate ajunge pe o culme de unde se văd lacurile şi din satul Vorniceni. La iazul Mileanca şi Lişmăniţa se poate ajunge de pe drumul judeţean 298A.  La iazurile din amonte de pe valea Başeului se pot ajunge pe drumul naţional 29A dinspre Hudeşti, însă pe drumul care  există pe lângă lacuri, către Havârna, este accesibil numai pe vreme frumoasă şi numai cu maşină de teren. În aval de la Havârna se poate ajunge pe drumurile comunale care duc spre Tătărăşeni, Gălbeni. Mai în aval, iazul Negreni poate fi accesat de pe drumul judeţean 292 dinspre Ştiubeni, iar zona mlăştinoasă de la Sârbi şi lacul Hăneşti de pe drumul judeţean 282 dinspre Săveni către Hăneşti.

Biodiversitate

Diversitatea condițiilor pedo-climatice și oro-hidrografice ale teritoriului GAL Valea Bășeului de Sus, au determinat instalarea unei vegetații foarte variate, cu elemente floristice bogate și de origini diferite, ca urmare a interferenței pe acest teritoriu a provinciei centraleuropene est-carpatice cu provincia ponto-sarmaticã.

Zona forestierã este caracteristicã sectoarelor înalte de podiș din vest și sud, fiind reprezentatã prin pãduri de foioase, ce aparțin etajului stejarului și gorunului, iar în pãrțile cele mai înalte, limitei inferioare a fagului. Pãdurile de fag (Fagus silvatica, F. taurica), pure sau în amestec, se întâlnesc în sud. Dintre arbuști sunt prezenți: alunul, voniceriul, dârmozul, clocotișul, cornul, sângerul, socul, ș.a., iar din flora ierboasã fac parte: firuța de pãdure, aliorul de pãdure, toporașul de pãdure, obsiga de pãdure, lãcrãmioara, sângele voinicului, susai de pãdure etc. Etajul gorun-stejar are o dezvoltare mai mare, ocupând în general suprafețele cu altitudini de peste 200 – 300 m. Cele douã specii de bazã sunt asociate frecvent cu carpenul, teiul, jugastrul, frasinul, arțarul, ulmul de câmp, cireșul, mãrul pãdureț, pãrul pãdureț, uneori teiul argintiu, teiul cu frunza latã.

Zona de silvostepã este caracteristicã Câmpiei Colinare, dar se întâlnește și în sectoarele mai joase ale podișului din sud (dealurile Prutului) unde climatul este de un continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenușii. Vegetația naturalã a silvostepei este reprezentatã prin pâlcuri de pãdure (șleauri) și pajiști, puternic transformate și modificate antropic. Pãdurile silvostepei sunt formate din șleauri de gorun și stejar, alãturi de care se întâlnesc: carpenul, teiul, arțarul, jugastrul, ulmul, cireșul, și, mai rar, stejarul brumãriu, mojdreanul, cãrpinița, teiul pucios, arțarul tãtãrãsc. Stratul de arbuști, dezvoltat mai ales la periferia pãdurilor este constituit din aceleași esențe ca în cazul pãdurilor de stejar și gorun ale zonei forestiere, la care se adaugã: voniceriul pitic, migdalul pitic, caragana, cireșul pitic, scumpia, verigariul. Pajiștile silvostepei sunt formate din asociații de pãiuș, colilie, firuțã cu bulb, bãrboasã, pin gros, obsigã, pelinițã, laptele câinelui , etc.

Vegetația specificã luncilor este formatã din asociații de pir târâtor, iarba câmpului, firuțã de câmp, pãiuș, zâzanie, coada vulpii etc. Izolat, se întâlnesc pâlcuri de pãdure (zãvoaie) formate mai ales din esențe moi: salcie, rãchitã, plop. În lunca Prutului se mai întâlnesc și pãduri de esențe tari: stejar, ulm, frasin.

Vegetația naturalã a teritoriului GAL Valea Bășeului de Sus a fost intens modificatã de intervențiile antropice. Defrișãrile și desțelenirile practicate, uneori fãrã discernãmânt, în vederea extinderii culturilor agricole, au diminuat suprafețele ocupate de pãduri și pajiști. Aceste acțiuni au declanșat reacții negative asupra celorlalte componente naturale: creșterea gradului de continentalism, reducerea debitelor apelor subterane și de suprafațã, creșterea torențialitãții și a eroziunii, declanșarea de alunecãri de teren, etc.

 

Mai multe detalii