PATRIMONIU ARHITECTURAL ȘI CULTURAL

 

Patrimoniul cultural al Judeţului Botosani (din care face parte şi GAL Valea Bășeului de Sus) este impresionant, incluzând situri arheologice, case memoriale, monumente istorice si arhitecturale, complexe muzeale, reprezentând un număr de 516 monumente istorice de importanţă locală şi naţională (13% din potenţialul Regiunii Nord – Est) si 46 monumente istorice de importanţă naţională (7 % din potenţialul Regiunii Nord – Est).

Printre atracţiile principale ale teritoriului GAL se găsesc gospodăriile rurale, în cadrul cărora sunt folosite materiale tradiţionale (lemn, pământ, piatră) şi tehnici populare ornamentale. În muzee şi în anumite zone, chiar în viaţa zilnică, întâlnim costumul popular, ţesăturile, cusăturile populare, confecţiile de cojoace, bundite împodobite cu ornamente, precum şi obiecte necesare vieţii, realizate în industriile săteşti. Bogaţia sufletului moldovean se arată, de asemenea, şi în valorile tradiţionale ale cântecului şi jocului popular, în obiceiurile populare legate de evenimentele vieţii religioase sau legate de evenimentele vieţii de zi cu zi, innobilate prin datini şi ritualuri ale zonei.

Turismul judeţului Botosani este caracterizat printr- o durată medie de şedere de 2,3 nopţi/turist, media naţională fiind în anul 2007 de 3,0 nopţi/turist.

În structura activităţii de turism au fost identificate principalele tipuri de turism practicat în judeţul Botosani şi anume: turismul cultural, ecleziastic, ştiinţific, balneo-terapeutic, de agrement, tranzit şi agroturism.

În  judeţul Botosani, localităţile rurale constituie centre cu vechi  tradiţii etno-folclorice.

Turiştii străini şi români pot colecţiona produse turistice de artă populară care reflectă tradiţiile  moştenite din bătrâni. Este locul în care se poate admira portul popular local, pictura religioasă, sculptura în lemn, ţesături tradiţionale, goblenuri, măşti populare, împletituri de nuiele.

Arhitectura populară – consideraţii generale

Arhitectura în sate este într-o transformare continuă, care va duce la pierderea totală a exemplarelor de arhitectură populară care mai există. Observaţiile de mai jos se bazează pe cercetări făcute în deceniile 8 şi 9 ale secolului trecut. Gospodăria ţărănească cuprinde corpul pentru locuinţă (casa propriu zisă) şi anexe pentru depozitarea cerealelor şi pentru adăpostirea animalelor. Construcţiile anexe sunt din chirpici sau lemn, mai rar din cărămidă, acoperişul este din şiţă sau din paie. Împrejmuirea este din scânduri de lemn sau din nuiele, foarte rar din zid de cărămidă.

Locuinţa tradiţională:

Locuinţele tradiţionale sunt de 3 tipuri:

• monocelulare (o singură cameră);

• bicelulare (tindă cu sobă de gătit şi o cameră laterală cu sobă oarbă – „casă”);

• tricelulare (tindă centrală cu sobă de gătit şi două camere de locuit dintre care una nu se încălzeşte).

Intrarea în casă are o prispă cu stâlpi, amplasată fie în dreptul tindei (prispă centrală), fie pe două laturi ale casei (mai rar pe trei laturi); foarte rar se întâlneşte un foişor central în dreptul intrării.

Construcţiile sunt amplasate în aşa fel încât faţada cu intrarea în casă cu ferestrele principale să fie orientată spre soare (S, SE, SV); peretele orientat spre nord este orb (fără goluri).

Sistemul constructiv tradiţional este: temelia din piatră umplută integral cu pământ, talpa casei din grinzi de lemn rotund sau cioplit în două muchii (esenţe tari – stejar sau ulm); pereţii sunt din chirpici sau vălătuci de pământ, mai rar din cărămidă (în momentul de faţă se constată folosirea din ce în ce mai frecventă a cărămizii şi a blocurilor din BCA); acoperişul este în cele mai multe cazuri în patru ape, cu învelitoarea din şiţă sau din paie. Finisajele constau din tencuială de lut, podele de pământ sau din scânduri; pereţii exteriori

sunt văruiţi în alb sau în albastru; tavanele sunt din scânduri (blăni) de lemn, fixate uneori pe grinzi de lemn.

Este caracteristică construirea vetrei în tindă; „casa” – camera de locuit are o sobă oarbă şi plită sau cuptor cu horn. Se remarcă faptul că, sub influenţa modelelor de viaţă orăşeneşti, modul de construire în sate se schimbă radical, iar modelele de arhitectură sunt din ce în ce mai aproape de arhitectura urbană de la periferia oraşelor. La aceasta contribuie materialele de construcţie care există în magazine, precum şi practicile de construcţie ale meşterilor executanţi.

Istoric

Comuna AVRĂMENI este alcatuita din 7 sate si este strabatuta de râul Volovat si de râul Bodeasa, afluenti ai Prutului.Dintre cele 7 sate, 2 sunt sate vechi, atestate documentar între anii 1544-1600, respectiv satele Ichimeni si Timus.

Comuna Dângeni este formată din satele:  Dângeni, Hulub, Strahotin şi Iacobeni. Satele comunei au o existenţă  foarte veche. Satele Dângeni şi Iacobeni  datează din vremea lui Ştefan cel  Mare. Sfârşitul secolului XIX – lea  şi începutul secolului  al XX-lea  este marcat la Dângeni  de prezenţa familiei  Mavrocordat, care stăpânea în totalitate teritoriul  actual al comunei.

Comuna Drăgușeni

Cel mai vechi document care atestă existenţa localităţii Drăguşeni, aparţine Cancelariei Domneşti, înscris în uricul semnat de către domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare, în anul 1491. Satul Drăguşeni a luat fiinta prin unirea mai multor sate mici: Zavoiaru, Stroiesti, Sacuieni, Cabuji, Letcani, Bargaeni, Negrilesti, Ungheni si Zmeesti. Prima atestare documentară a satului Drăguşeni dateaza din 15 septembrie 1480. Începuturile satului Drăguşeni şi numele acestuia sunt strâns legate de Dragoş Viteazul, unul dintre dregătorii de frunte, parcalab de Neamţ la sfărşitul secolului al XIV-lea şi în timpul domniei lui Alexandru ce Bun. Satul Sarata – apare pe harta comunei în urma reformei agrare  din anul 1921 întemeiat pe moşia Drăguşenii de Sus, unde au primit loturi 32 de familii în suprafaţă de 145 ha precum şi o vatră de sat de 20 ha.

Comuna Hănești

Situata în partea de est a judetului Botoşani, strabătută de la vest la est de pârâul Başeu, comuna Hăneşti, cu resedinţa de comună în satul Hăneşti. Pe aceste meleaguri a existat aşezări umane din vremuri îndepartate. În sprijinul acestei afirmaţii vin descoperirile materiale aduse la lumina zilei în ultimele decenii, prin săpăturile arheologice organizate sau prin săpături ocazionale. Prima menţiune documentară a satului cu numele de Hăneşti, apare într-un uric dat la 11 aprilie 1546 de domnitorul Petru Rareş.

Comuna Hăvârna

Comuna Havârna este situată de o parte şi de alta a văii Başeului. Teritoriul comunei a fost locuit încă din neolitic, facând parte din aria de răspîndire a culturii Cucuteni, urme ale acestei culturi fiind descoperite în raza satelor Havârna, Tătărăşeni şi Balinţi.

Comuna Manoleasa

Comuna Manoleasa este situată pe interfluviul Prut – Volovăţ şi este graniţa ţării noastre cu Republica Moldova, reprezentată în acest sector de apele lacului Stânca-Costeşti de pe râul Prut. Primele atestări documentare pentru aşezările din comună apar în secolul al XVI-lea. Dintre satele actuale, cea mai veche atestare aparţine localităţii Liveni, menţionată la data de 17 august 1667.

Comuna Mileanca este situată în partea de nord a judeţului Botoşani şi este formată din 4 sate: Mileanca, Codreni, Selistea şi Scutari. Localitatea Mileanca este atestată în jurul anului 1600, fiind menţionată în una din cronicile lui Aron Pumnul. În anul 1800 satul a luat denumirea de Mileanca. Vechime arheologică  şi documentară. Pe teritoriul de astăzi al comunei Mileanca au fost semnalate cel puţin  două aşezări de tip Cucuteni, precum şi alte două aşezări din epoca bronzului (cultura ,,Noua”)  şi fierului (Hallstatt). Acestea însă nu spun nimic despre actualul  sat Mileanca, ale cărui rădăcini pot fi urmărite doar din evul mediu, de prin sec. XV. Arheologic urmele unei aşezări medievale, precum şi ale cimitirului acesteia, au fost semnalate în apropierea barajului de acumulare construit în 1973 pe pârâul Podriga. Cel mai vechi document păstrat în care este menţionat satul Mileanca, datează din 4 aprilie 1622. Într-un alt document, din 12 iunie 1642, este amintit însă uricul de întăritură dat de Ştefan cel Mare, precum şi actele domneşti de la Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu, pierdute  între timp. Avem  astfel dovada documentară că satul exista încă din secolul XV, fiind chiar mai vechi decât domnia lui Ştefan cel Mare (actul său fiind unul de confirmare şi nu unul de danie sau de fundaţie).

Amplasamente şi vestigii istorice. Satul Mileanca  avea pe vremuri o aşezare favorabilă, fiind amplasat pe importantul drum ce venea de la marea Baltică prin Polonia, spre Marea Neagră. Acest drum trecea prin Cameniţa, Hotin, Snyatin, traversa pe la Rădăuţi –Prut  şi apoi prin Mileanca ajungea la Dorohoi (reşedinţa Tării de Sus). De aici drumul coboară, trecând Prutul prin dreptul Iaşilor, spre Cetatea Albă. În legătură cu acest drum trebuie pus şi Podul  de Piatră ce se afla peste pârâul Podriga, la hotarul Milencii, pe care tradiţia îl atribuie lui Ştefan cel Mare. Podul avea un arc de piatră aproape semicircular, pe sub care pe la 1900 încă mai putea trece un om călare. Tot în legătură cu acest drum trebuie să punem toponimul ,,la Ratoş în deal “situate deasupra Milencii, ratoşul fiind la acea vreme un fel de staţie de poştă, un han, situate la drumul mare. În apropierea Podului de piatră, în locul numit Iaşul vechi în anul 1960, a fost descoperit un valoros tezaur de 146 monede(45 de aur şi 101 de argint) datate între 1566-1610, tezaur preluat de Muzeul Regional Suceava.

Pe drumul dintre Mileanca şi Tătărăşeni numit cândva ,,Drumul Furilor” sau ,,Şleaul cel Mare” se află  un lung şir de movile. La hotarul dintre Mileanca, Tătărăşeni şi Ştiubieni se află Movila lui Ştefan cel Mare, numită aşa în documentele mănăstirii Putna, proprietara Ştiubienilor.

Comuna Ripiceni este situata în extremitatea estică a judeţului Botoşani, având la est ca limită lacul de acumulare de pe râul Prut, care constituie frontiera de stat dintre România şi Republica Moldova. Localitatea Ripiceni este atestată documentar la 28 iulie 1569, într-un document care vorbeşte de localitatea”Repiteni”, pe Prut.

Comuna Vlăsinești

Satul Vlăsineşti, a fost atestat documentar în anul 1446,  satul Sîrbi  în anul 1603 şi în anul 1992 satul Miron Costin.

Orașul Săveni

Oraşsul SĂVENI este situat în partea de N-E a judeţului Botoşani, pe malul stâng al râului Başeu. Localitatea SĂVENI este atestată ca sat, într-un document datând din anul 1546 din vremea lui Petru Rareş.În anul 1818, prin hrisovul domnesc al lui Scarlat Voda, localitatea primeşte drept de târg, cu 12 iarmaroace annual.Târgul Săvenilor a fost centrul Plasei Başeu, iar din 1950 comuna, centru de raion. În anul 1968 a fost declarat oraş.

Monumente istorice

Situri arheologice în Gal Valea Bașeului de Jos

 

 

Lista Monumentelor istorice –case memoriale și case de patrimoniu din teritoriul GAL

 

  1. Conacul Mavrocordat –sat Dângeni, comuna Dângeni –sf.sec XIX
  2. Ansamblul Bisericii din lemn Sf.Nicolae, clopotniţa bisericii –sat Hăvârna,comuna Hăvârna, 1795
  3. Biserica Adormirea Maicii Domnului –sat Hănești, comuna Hănești -1802
  4. Conacul Palade Vasiliu, azi spital –sat Podriga, comuna Drăgușeni, 1879
  5. Conacul Ratoș, azi muzeu –oraș Săveni, 1800
  6. Spitalul orășenesc –oraș Săveni, 1879

 

Turismul

Activităţile turistice în teritoriul  GAL Valea Bășeului de Sus – se situează, ca amploare, persoane angrenate sau ca importanţă economică pe o poziţie deficitară la nivel naţional sau chiar regional, în ciuda existenţei unor resurse turistice importante.

Cele două componente principale ale turismului – deplasările persoanelor către anumite destinaţii şi ansamblul activităţilor pe care aceştia le desfăşoară la destinaţie – sunt reprezentate disproporţionat la nivelul GAL. Deşi situat marginal în sistemul urban regional sau naţional, zona este marcată mai ales de o mobilitate însemnată, legată de poziţia de interfaţă frontalieră, de existenţa unor axe de transport tradiţionale marcate de schimburi economice cu zone exterioare judeţului dar şi de atractivitatea de factură culturală exercitată de acesta. Această mobilitate este uneori dificil de plasat între turism, recreere, migraţie de muncă sau simpla tranzitare. Impactul economic, spaţial sau chiar psihologic al mobilităţii în scop turistic rămâne încă sub posibilităţile reale. După 2006 se întrezăreşte însă o uşoară revigorare a fenomenului turistic în ansamblu, ceea ce deschide noi perspective pentru impunerea turismului ca activitate economică cu rol deosebit în dezvoltarea teritorială.

FORME DE TURISM EXISTENTE

Turismul de afaceri

Dacă în perioada 1990-1996, declinul economic al societăţii se răsfrânge şi asupra activităţii turistice, după această perioadă, turismul de afaceri se impune ca factor important în economia locală. Pensiunile noi apărute după 2000 la nivelul Municipiilor Botoşani şi Dorohoi reflectă atât o acumulare importantă de capital a unor investitori locali dar şi o cerere din ce în ce mai semnificativă din partea unei clientele business, pentru care este nevoie de un tratament particularizat, atent, profesional. Această cerere este în legătură cu unele investiţii, reţele de prezentare sau de distribuţie a unor produse comerciale, instalarea unor structuri comerciale importante, mai ales la nivelul oraşului reşedinţă de judeţ.

Dezvoltarea deosebită a acestui sector se reflectă în ultimii ani şi în revigorarea marilor structuri hoteliere desuete sau chiar prag de faliment în urmă cu 10-15 ani sau într-o tendinţă de up-grade al unor hoteluri la 4**** şi dezvoltarea impresionantă a ofertei de locuri în săli de conferinţe (cea mai mare sală de conferinţe din Moldova fiind la Botoşani). Este greu de cuantificat cu exactitate aportul acestui tip de turism la economia locală însă cu siguranţă se află pe primele locuri ca şi activitate economică iar practicile spaţiale şi amenajările specifice sunt vizibile.

Din păcate la nivel de GAL acest tip de turism este inexistent la ora actuală, neexistând nici o structură hotelieră corespunzătoare strandardelor de acest tip.

Turismul cultural-religios şi social

Memoria celor mai importante personalităţi este evocată prin renumitele case memoriale: Casa memorială “G. Enescu” din Liveni este anual frecventată de turişti mai cu seamă provenind din judeţele învecinate.

Există o seamă de complexe mănăstireşti şi biserici, care atrag mai cu seamă populaţia locală dar, sporadic, şi grupuri de turişti. GAL valea Bășeului de Sus poate miza pe renumele deosebit al celor doi mari maeştri ai poeziei şi muzicii clasice româneşti – Mihai Eminescu şi George Enescu şi să se constituie în “Panteonul culturii romaneşti”, o denumire de marcă care i-ar putea conferi în timp o atractivitate deosebită la nivel turistic.

Evenimentele culturale deţin o pondere importantă în ceea ce priveşte o anumită atractivitate punctuală a unor localităţi din judeţ.

Turismul şcolar şi ştiinţific

Există în Judeţul Botoşani o tradiţie relativ veche legată de frecventarea unor locuri de rezonanţă culturală de către grupuri de elevi, în special din judeţele învecinate. Complexele Muzeale au atras, în special înainte de 1989 fluxuri importante de elevi şi şcolari. Pe drept cuvânt, “numeroşi turişti vin să vadă aceste locuri ale copilăriei lui Mihai Eminescu,” aceasta gura de rai a plaiurilor româneşti, unde în codrii străvechi se ascund poieni înflorite şi ape limpezi”.

Turismul sportiv, cinegetic, piscicol

Turismul sportiv şi cel practicat în scopuri vânătoreşti sau de pescuit sunt forme cu caracter mai sporadic şi sezonier şi nu generează încă un aport economic sau structuri turistice specifice. La acest nivel, GAL Valea Bășeului de Sus are un potenţial important dat de prezenţa Prutului, a unui număr mare de lacuri şi acumulări, de pe râurile interioare ale judeţului (Başeu, Jijia, Sitna, Miletin) a unei faune vânătoreşti diversificată (iepure, căprior, mistreţ, etc.)

Turismul de agrement

Pe teritoriul GAL există frecventări turistice reduse (ale unei clientele externe judeţului) legate de zonele de agrement. Există mai degrabă locuri şi activităţi de petrecere a timpului liber cu o puternică componentă socială şi recreativă care aduce mai cu seamă confort social decât aport economic extern. Există unele locuri de agrement, legate în special de unele locuri cu peisaje deosebite, îngrijite sau de existenţa unor structuri de alimentaţie tipice frecventate mai ales în perioada estivală şi mai ales în legătură cu petrecerea week-endului de către populaţia locală.

Ecoturismul

Deşi incipient, turismul verde, turismul în natură sau turismul ecologic pot fi, alături de agroturism (evaluarea unor resurse locale legate de practicile agricole, zootehnice sau forestiere) căi reale de dezvoltare durabilă a teritoriului GAL. În legătură mai ales cu un turism ştiinţific au loc deja unele frecventări pentru observarea faunei şi a florei (mai ales birdwatching) în zona Lacului Stânca Costeşti dar şi în lungul râurilor Jijia şi Prut care constituie adevărate ecosisteme naturale.

TRASEE TURISTICE

În teritoriu GAL  există o serie de trasee turistice care sunt promovate pe pagina de Internet a Centrului de promovare turistică al judeţului Botoșani. Câteva caracteristici ale acestora sunt: faptul că toate trec prin municipiul Botoşani şi sunt în general asociate unor elemente de patrimoniu construit şi cultural. Elementele de potenţial natural sunt foarte puţin luate în considerare. Este de apreciat însă asocierea acestor trasee cu localităţi /oraşe din judeţele Suceava, Iaşi, Republica Moldova şi Ucraina.

Traseul reprezentativ se numește Spre Moldova de peste Prut şi cuprinde: Suceava –DN29, Baisa, Botoşani, Rediu, Suliţa, Ştefăneşti, Stânca –Republica Moldova (Bălţi, Chişinău).

Alte trasee posibile:

Liveni –comuna Manoleasa- CASA MEMORIALĂ “GEORGE ENESCU” din Liveni, casa natală a marelui compozitor, dirijor, pianist şi violonist- reface atmosfera primilor ani ai copilăriei sale, oferind vizitatorilor posibilitatea întâlnirii cu primele sale jucării, desene, creaţii muzicale, cu cărţile şi manualele anilor copilăriei şi ai primelor sale studii, alături de pianina celor dintâi compoziţii. Totodată, fotografii şi manuscrise întregesc imaginea timpului petrecut de George Enescu la Liveni, în satul natal.

Ştefăneşti – oraş – Câmpia Jijiei Superioare/râul Prut la confluenţa cu râul Başeu – Biserica “Cuvioasa Parascheva” sec.17, pictor Ştefan Luchian (casa memorială-muzeu), “Casa Doamnei” (stânca la 101m alt) -pinten calcaros din cuaternar (rezervaţie naturală complexă), Biserica din valatuci “Sfinţii Voievozi” 1777, podgorie – Stanca-Costeşti (lac) – hidrocentrala din 1978

 

Mai multe detalii

PATRIMONIU ARHITECTURAL SI CULTURAL